Opinia conform careia fiecare persoana convertita la Hristos are nevoie de inca un botez cu Duhul Sfant, sau de „a doua binecuvantare”, nu a fost altceva decat o invatatura periferica printre crestinii evanghelici timp de peste doua secole. Insa in anii trecuti, ea a devenit punctul principal al miscarii carismatice mondiale si a inceput sa penetreze chiar si cercurile conservatoare si reformate. Majoritatea autorilor carismatici vorbesc cu dispret despre evanghelicii „traditionali”, pe care ii considera crestini de rangul trei, ce resping cu mandrie sa primeasca plinatatea Duhului si darul limbilor.

 Ei vorbesc despre „traditionalisti ingusti la minte”. Dar de unde isi imprumuta ideile invatatorii carismatici si cei ce impartasesc punctul lor de vedere despre botezul cu Duhul Sfant? Raspunsul, in mod regretabil, este acesta: de la oamenii care abordeaza Biblia intr-un mod superficial si neglijent, ignorand practic regulile de interpretare proprii Bibliei. Promotorii botezului cu Duhul Sfant dupa convertire scot totdeauna pasajele din contextul lor si nu acorda atentie faptului ca majoritatea covarsitoare a pasajelor Bibliei referitoare la acelasi subiect contrazic interpretarile lor. Aceasta a fost observatia unui invatator faimos al Bibliei, William Biederwolf, care in anul 1913 a protestat fata de numeroasele afirmatii contradictorii despre Duhul Sfant, ce au fost facute de cativa invatatori din generatia lui. El a observat ca aceste afirmatii, desi doctrinare, au fost rar sustinute cu pasaje biblice, si cand era totusi cazul, o privire asupra textului indica imediat ca acestea nu confirmau pretentiile predicatorilor. Dr. Biederwolf s-a apucat sa adune toate referintele din Scriptura legate de diferitele aspecte ale lucrarii Duhului si a publicat o carte care astazi este considerata clasica (A help to the study of the Holy Spirit). Ideea ca crestinii au nevoie de un botez cu Duhul Sfant dupa si ca adaos la convertire nu este, pur si simplu, ingaduita de Biblie. (…)